Domane, strigătu-mi se-ndreaptă
Către tine, Domnul meu.
Eu sunt rău, lipsit de faptă,
Însă sunt - copilul Tău!

M-ai primit la poala crucii,
Când, smerit, m-am aplecat,
Şi privind la greul muncii
Lui ISUS, Tu m-ai iertat.

Nu sunt demn, Părinte, Domane,
Ca să fiu copilul Tău,
Am călcat dreptatea-Ţi mare,
Săvârşind tot ce e rău.

Dar când ai privit la cruce
Şi la sângele vărsat,
Auzind rugarea-I dulce:
"Iartă-i, ei nu ştiu ce fac",

Ai văzut că jerfa sfântă
A-ntrecut al meu păcat,
S-a rupt actul de osândă,
O, Părinte, m-ai spălat!

Ţine-mă acum în braţul
Sfânt şi-atotbiruitor,
Căci iubirea-Ţi este lanţul
Din păcat izbăvitor!

Iar la ziua cea din urmă,
Când mă vei atrage sus,
Să pot spune ca o slavă:
Sunt al Tău doar prin ISUS!